The Seeker

cultural studies

Posts Tagged ‘cultura digitala

Negocierea valorilor universale şi locale în comunitatea TED.com

leave a comment »

patriciaryan Tehnologia noilor comunicaţii a făcut posibilă o strânsă interconectare între utilizatorii de Internet şi, ca urmare a activităţii lor, s-au născut spaţii virtuale dialogice care permit expresia unor identităţi alternative prin afilierea lor neîngrădită geografic ori politic-teritorial. Aparţinând unui spaţiu transnaţional, cultura virtuală conţine un set de obiceiuri, comportamente, cunoştinţe şi modalităţi de expresie care se dezvoltă independent sau complementar instituţiilor tradiţionale ale statului-naţiune, fiind puternic influenţate de ideea de globalitate. Deteritorializarea conţinută în fenomenul globalizării a atras de la sine o capacitate crescută de formare a unor „comunităţi imaginare” construite nu numai pe fundamentele unor discursuri dominante, ci şi în jurul unor naraţiuni marginale. Posibilitatea creării unui spaţiu public în mediul online a condus la definirea acestor comunităţi care reuşesc să legitimeze discursuri şi identităţi alternative, extrem de ofertante pentru societăţile civile contemporane în căutarea unui „ethos al democraţiei cosmopolite”, văzută drept variantă îmbunătăţită a globalizării (Falk). În contextul libertăţii de exprimare şi a încurajării culturii participative pe Internet, ne interesează punerea în aplicare a principiilor idealului cosmopolit, aşa cum este prezentat în textul lui Anthony Appiah, Cosmopolitanism. Ethics in a World of Strangers şi în articolul „Cosmopolitanism, Universalism, and the Divided Legacies” aparţinând lui Amanda Anderson, într-una dintre cele mai prestigioase comunităţi cu conţinut informaţional cultural, tehnologic, educaţional – TED.com, o platformă non-profit care pune la dispoziţia utilizatorilor conferinţe ale elitelor din domeniile ştiinţelor exacte, artelor, disciplinelor umaniste, afacerilor, organizaţiilor politice sau non-guvernamentale cu scopul de a transmite ideile inovatoare sub licenţa „Creative Commons” publicului larg şi de a pune la dispoziţie un spaţiu destinat dezbaterii ideilor prezentate. Se va putea observa identitatea cosmopolită a comunităţii, atât în caracterul ideilor transmise prin conferinţe, cât şi în privinţa identităţii membrilor acestei comunităţi şi a problematizării valorilor culturale şi morale în context global.

Cosmopolismul, tradiţional conceput ca ideal intelectual, a fost definit generic de către Amanda Anderson ca un concept ce denotă „distanţa reflexivă faţă de apartenenţa culturală, o înţelegere largă a altor culturi şi tradiţii, şi o credinţă în umanitatea universală.” Anderson insistă asupra tensiunilor care apar între valenţele atitudinilor cosmopolite, ce pendulează între ideea unui universalism cosmic sau abstract şi universalismul provenit din empatie şi schimb intercultural, observând, de asemenea, o situare între elitism şi egalitarism. Tocmai din cauza acestor provocări, conceptul poate fi poziţionat în aria virtuţiilor morale, a unei etici a comunicării care trebuie să cultive şi să negocieze experienţa Celuilalt în mod reflexiv.

Appiah dezvoltă ideea eticii cosmopolite, trasând ca valoare fundamentală responsabilitatea faţă de celălalt, etica relaţiilor fiind obligată să acorde o importanţă mai mare responsabilităţii faţă de o altă fiinţă umană decât celei faţă de o structură statală, de exemplu; unul dintre teoreticienii relaţiilor internaţionale, Andrew Linklater, numea imperativul grijei faţă de străinii îndepărtaţi „obligaţie negativă”, şi el, şi Appiah fiind influenţaţi de filosofia lui Emmanuel Lévinas. A doua valoare ce susţine preferinţa pentru cosmopolitism în faţa alternativelor globalizării şi multiculturalismului este datoria de a avea un interes faţă de alte culturi şi obiceiuri, ele fiind demne de respect nu pentru valoarea lor intrinsecă, ci pentru valoarea intrinsecă a fiinţelor umane, pentru care cultura este semnificativă.

Raportarea la Celălalt, drept urmare, aflată între universalism şi respectarea diferenţelor – sau cum defineşte Appiah cosmopolitismul parţial drept universalism plus diferenţă – poate reuşi să atingă corectitudinea idealului etic prin conversaţie, realizându-se o dinamică a reconsiderării valorilor universale şi locale. Colaborarea în societăţile informaţionale de tipul organizaţiilor non-guvernamentale sau comunităţilor de tipul TED.com trebuie să implice tocmai această „participare informată în conversaţie” (Dean&co.), în dialogul intercultural promovat de cosmopolitism:

“…cosmopolitanism shouldn’t be seen as some exalted attainment: it begins with the simple idea that in the human community, as in national communities, we need to develop habits of coexistence: conversation in its older meaning, of living together, association.” (Appiah)

Platforma TED.com a fost înfiinţată în anul 2007, la 23 de ani după inaugurarea conceptului de TED. Ideas worth sharing de către Fundaţia Sapling care a propus un set de conferinţe globale despre idei survenite în decursul cercetărilor din domeniile culturii şi ştiinţelor. Declaraţia de intenţie a fondatorilor specifică misiunea primară a comunităţii – diseminarea ideilor – întărind încrederea în „puterea ideilor de a schimba atitudini, vieţi, şi în sfârşit, lumea.” Cuvintele cheie folosite în descrierea comunităţii sunt „acces gratuit la cunoaştere”, „inspiraţie”, „curiozitate”. În prezent, Chris Anderson este curatorul evenimentelor TED, invitaţii săi sunt oameni de ştiinţă, artişti, profesori universitari în sţiinţele umaniste, experţi în tehnologie, în educaţie, etc., iar cei care beneficiază de înregistrările conferinţelor, receptorii ideilor prezentate, sunt cei peste 100 000 de membri ai comunităţii, provenind din peste o sută de ţări din lume. Ei au libertatea de a-şi construi o identitate virtuală, prin descrieri autobiografice, avataruri şi preferinţe, însă majoritatea dintre ei preferă să-şi exprime identitatea în raport cu temele discutate, în secţiunea destinată comentariilor din dreptul fiecărei conferinţe înregistrate.

Conferinţele ce tratează probleme globale – sociale, politice, culturale – sunt extrem de apreciate, dacă putem estima după numărul crescut de comentarii comparativ cu alte tipuri de conferinţe, şi intens dezbătute. Ne vom opri asupra unei conferinţe ce trateaza relatia dintre universal si local ca exemplu de incurajare a conversatiei argumentate despre teme altfel ignorate in sfera publica.

Conferinţa este susţinută de Patricia Ryan[1], profesoară de limba engleză trimisă de Consiliul Britanic în Dubai în scopul ajutorării cetăţenilor oferindu-le o educaţie occidentală pentru modernizarea statului. Deşi consideră că o limbă globală poate servi drept un instrument foarte bun pentru comunicarea interculturală, doamna Ryan pledează pentru desfiinţarea testelor de limbă engleză pentru admiterea studenţilor străini la universităţile occidentale, întrucât consideră că specificitatea gândirii şi dezvoltării creative a fiecărui om este strâns legată de limba lui nativă. Ea vede diversitatea limbilor drept o celebrare a diversităţii identitare, impunerea limbii engleze unui specialist în informatică fiind un exemplu clar de imperialism lingvistic. Dialogul între ea şi membrii comunităţii se petrece pe parcursul a 258 de comentarii la obiect, ce pun în balanţă avantajele şi dezavantajele unei lingua franca în contextul respectării memoriei culturale a ţărilor nevorbitoare de limbă engleză, pe de o parte, dar şi a raportului dezechilibrat de putere dintre engleză şi orice altă limbă vorbită în timpurile noastre:

“In many Asian countries, learning English has long been a fever among the public, especially for the younger generation. However, this has led to many educational problems and crises in losing one’s identity and culture, as pointed out by Patricia. Parents send their children to bilingual schools where English is the only means for communication. Students who do not do well in English tend to feel inferior and gradually lose their confidence. A language is a symbol of identity.” (user Chia-Zing Chen, Oct 13 2011, Taiwan)

Limba engleză nu mai este văzută drept limba comunicării globale, majoritatea comentariilor fiind în acord cu semnalul de alarmă tras de conferenţiară; principiul potenţării intelectuale, creative şi umane prin nesupunerea în faţa hegemoniei anglo-saxone se încadrează în idealul cosmopolit de cetăţenie globală şi păstrare a unor valori locale, ca responsabilitate faţă de dezvoltarea completă şi neinhibată a fiinţei umane.

Conferinţele tratează aproape programatic problematica diferenţelor culturale şi a stabilirii universalităţii binelui şi răului asupra fiinţei umane, prezervarea localului fiind continuu sugerată în relaţiile cultură naţională-globalizare, obiceiuri islamice şi reprezentarea lor în Occident, iar componenta etică fiind accentuată în dezbaterile membrilor comunităţii în probleme precum situaţia femeilor în societăţile arabe, cetăţenia globală şi discriminarea prin vize la graniţele dintre state, intervenţiile militare în numele umanităţii, etc. Principiile care guvernează comunitatea nu sunt impuse de către Fundaţie, dar – datorită ideilor expuse şi a calităţii vorbitorilor – s-a creat un spaţiu al conversaţiei despre culturi greu de configurat în afara mediului digital.

[1] http://www.ted.com/talks/patricia_ryan_ideas_in_all_languages_not_just_english.html

Written by Adriana

August 27, 2013 at 11:42 pm