The Seeker

cultural studies

Archive for the ‘recomandari’ Category

Antanas Mockus şi armonia dintre lege, societate şi cultură

leave a comment »

Anul acesta, festivalul de film documentar dedicat drepturilor omului organizat de Centrul Ceh, One World Romania, l-a avut ca invitat special pe unul dintre protagoniştii documentarului Bogota Change – Antanas Mockus, primar al capitalei columbiene cu două mandate neconsecutive, între 1995-1997 şi 2001-2003.  Filmul a fost prezentat în cadrul secţiunii „Oraşe în criză” şi arată, cronologic, schimbările prin care a trecut Bogotá începând cu anul 1995, sub administraţia a doi primari independenţi (Mockus şi, din 1998, Enrique Peñalosa), trecând printr-un proces de civilizare, de schimbare a mentalităţii „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte” care crescuse rata criminalităţii alarmant. Problemele oraşului se presupunea că ar fi fost determinate de nivelul scăzut de trai al locuitorilor – violenţa, furtul, abuzurile sexuale, accidentele de maşini, casele dărăpănate, traficul de droguri -, ceea ce ar fi condamnat oraşul la un cerc vicios: administraţia nu putea atrage investitori într-un oraş rău famat, sărăcacios, periculos, drept urmare oamenii ar fi rămas în aceleaşi condiţii şi ar fi perpetuat comportamentele ilegale. Aşadar, era nevoie de o reformă, dar nu administrativă, ci de educaţie. În filmul documentar sunt prezentate cateva din măsurile care au fost luate – neortodoxe, neo-anarhiste după unii, creative, anti-politice şi eficiente, din statistici şi rapoarte.

Nu intenţionez să povestesc documentarul, este foarte bine făcut şi poate fi vizionat şi online. În schimb, mi se pare de real interes filosofia din spatele acţiunilor concrete ale fostului primar al Bogotei. În timpul campaniilor electorale pentru Primăria Bucureştiului – probabil şi în alte oraşe, dar vorbesc de balta în care mă scald – se promovează în special imaginea primarului gospodar, bun administrator, care poate gestiona bunurile oraşului. Să nu uităm că unul dintre atuurile actualului primar Sorin Oprescu a fost experienţa sa ca bun manager de spital. Antanas Mockus oferă un model diferit.

El a ajuns primar după o experienţă considerabilă în filosofie, matematică şi teorie politică (înainte să ajungă primar a fost cercetător, profesor universitar şi rector al Universităţii din Bogotá), formare care l-a ajutat în conceperea unei strategii care să fie derivată, în primul rând, dintr-un bun diagnostic al problemelor cu care se confrunta capitala Columbiei. Cunoscător al psihologiei sociale şi individuale, a crezut cu tărie că dacă fiecare om face o schimbare în bine, atunci şi oraşul se va schimba. Drept urmare, principalul scop al administraţiei lui a fost educarea cetăţenilor şi schimbarea comportamentelor sociale în două mari direcţii: 1. transformarea treptată a violenţei fizice în violenţa simbolică şi 2. coexistenţa ca armonie între lege, morală şi cultură.

Mockus foloseşte teoria conform căreia acţiunile omului sunt determinate fie de diverse motivaţii interne (interese, emoţii, raţiuni), fie de reguli – în principal morale, apoi culturale, şi în ultimul rând, legale. Avem mecanisme regulatorii care ne provoacă frica de vinovăţie, frica de respingere socială sau frica de pedepse legale, dar şi mulţumirea recunoaşterii sociale sau morale. Există, aşadar, trei tipuri de acţiuni, de comportamente, care influenţează o societate sau o comunitate: acţiuni morale, acţiuni sociale sau culturale şi acţiuni legale. Societatea poate accepta din punct de vedere legal o acţiune care, din punct de vedere moral, este blamată. Sau poate fi acceptată din punct de vedere legal şi moral, dar nu şi cultural.

Problema identificată de el este ceea ce se întâmplă atunci când acţiunile ilegale sunt acceptate moral şi cultural. În Bogotá, crima era acceptată. Ori ca să reduci rata criminalităţii, trebuie schimbată mentalitatea cu privire la valoarea vieţii umane. Armonia propusă de el consta în construcţia refuzului moral şi cultural al faptelor ilegale şi aprobarea culturală a obligaţiilor legale. Fără această armonie, apare violenţa. Mockus a preferat, în locul suprapopulării închisorilor, să încerce să educe oamenii în spiritul comunităţii, mutându-le atenţia dinspre pedepse înspre recompense vizibile, zilnice, care să îi facă să conştientizeze şi să înţeleagă de ce le este mai bine dacă nu încalcă unele legi fundamentale.

Normal, beneficiile au fost imense. Abia după ce există un spirit civic se poate discuta de o reconstrucţie a infrastructurii, de parcuri, alei aranjate, transport în comun civilizat şi multe altele. Cred că este un model de luat în seamă, chiar dacă problemele noastre poate nu se compară cu situaţia din Bogotá de la începutul anilor 90. Spiritul civic este în construcţie în România şi nu ar strica nişte sfaturi din partea celor care au obţinut rezultate notabile în această problemă.

Puteţi găsi mai multe informaţii cu privire la armonia dintre lege, societate şi cultură urmărind conferinţa susţinută de Antanas Mockus la Universitatea din Michigan.

Anunțuri

Written by Adriana

Martie 18, 2011 at 5:27 pm

One World Romania, 16-21 martie 2011, Bucuresti

leave a comment »

Cum a apărut One World, festivalul de film documentar dedicat drepturilor omului?
Festivalul există la Praga din 1999, fiind organizat de asociaţia People in Need din Cehia, care se ocupă de drepturile omului. One World a crescut foarte mult acolo, au o reţea remarcabilă de cluburi pentru film documentar, se merge foarte mult pe linia educativă, în mii de şcoli din Cehia, de exemplu. La Bucureşti, festivalul a fost adus de Monika Štěpánová, de la Centrul Ceh, acum patru ani, iniţial ca un pui al festivalului de la Praga. One World România a devenit apoi tot mai autonom, pe măsură ce s-a dezvoltat, în sensul că programul festivalului nu e o copie a celui de la Praga, ci e complet independent. Bineînţeles, sunt filme care uneori se regăsesc şi în programul de la Praga, dar şi în programul multor altor festivaluri.

(…)Fiind necompetitiv, festivalul are atuul că fiecare proiecţie e urmată de o discuţie mai extinsă decât se face de obicei la festivaluri. Partea de dezbateri s-a mărit foarte mult anul acesta, pentru că va fi o serie întreagă de discuţii ca evenimente conexe, pe lângă cele care urmează proiecţiilor, pe care le facem anul acesta cu Active Watch – Agenţia de Monitorizare a Presei. Există şi un tur al festivalului prin ţară, care e deja organizat de câţiva ani, şi există şi o organizaţie paralelă care face cluburi de film în şcoli din România.(…)

O (altă) temă actuală este abordată în secţiunea Oraşe în criză, mai ales când vedem ce se întâmplă în ultima vreme în Bucureşti.
Aceasta nu e o temă pe care am premeditat-o. Am văzut mai multe filme care făceau un peisaj al câtorva metropole din lume – Cairo, Londra, Kiev, Bogota – şi Monika Štěpánová a venit cu ideea de a face o secţiune în care să strângem aceste filme. Evident că spectatorul român, inclusiv eu, când vede aceste filme, le compară cu situaţia din Bucureşti. Lucrurile stau uneori mai rău în alte părţi, ceea ce e bine pentru moralul nostru. Cazul Bogotei, de exemplu, e foarte interesant: un oraş haotic, cu multă criminalitate, în care apare un primar fost rector de universitate, fără biografie politică, şi e în stare să facă nişte schimbări majore. Pe omul acesta, Antanas Mockus, îl aducem la festival în carne şi oase, tocmai pentru a-l confrunta cu realitatea bucureşteană, dar şi pentru a-i confrunta pe bucureşteni cu exemplul unei politici alternative, a unui oficial care nu e politician în adevăratul sens al cuvântului, în ideea că, în fond, clasa politică românească e complet compromisă şi e nevoie de alţi oameni.
Avem apoi o secţiune care tratează din nou un fenomen foarte des întâlnit în România – Violenţa ca acasă. Cred că se vorbeşte foarte puţin despre agresiunile domestice, despre care înseşi victimele nu prea vor să vorbească. Asta vine pe un fond tradiţional de violenţă familială bine înrădăcinat, după cum se şi vede din faimoasele noastre cugetări „bătaia e ruptă din Rai“ sau „eu l-am făcut, eu îl omor“. Citește restul acestei intrări »

Written by Adriana

Martie 9, 2011 at 7:44 pm