Michael Jackson Flashmob: Bucharest. August 29, 2009

Rehearsals:

The actual performances:

Aceasta mobilizare demonstreaza nu numai respectul si admiratia celor implicati fata de mostenirea artistica lasata de Michael Jackson; nu este doar un alt omagiu printre sutele, miile facute in toata lumea. Este replica data celor care au de oferit numai scepticism si critici la adresa initiativelor si posibilitatilor in Romania. “Cum sa faci asta in Romania?”, “n-ai cu cine, dom’le”, “degeaba incerci, nu schimbi nimic”. Cu o astfel de mentalitate si lipsa de incredere nu schimbi nimic, intr-adevar! Dar uite ca in doar cateva ore adunate s-a conturat in Bucuresti un proiect de suflet, ridicat prin profesionalism, seriozitate, entuziasm, energie, dedicare, spirit de echipa si mult bun simt care ne-a facut cel putin pe noi, participantii, sa invatam ce inseamna sa te implici trup si suflet: castigul este colosal. In primul rand, datorita dansului in sine, antrenament fizic care-ti solicita tot corpul de iti simti muschii incinsi ca niste carbuni, unul cate unul, si care ajunge sa iasa armonios din tine, in ritmul muzicii. Melodia capata noi dimensiuni datorita miscarilor asociate cu fiecare bataie si, mai apoi, datorita spatiilor neconventionale in care este ascultata: in Gara de Nord, in Mall Plaza si pe Magheru. In al doilea rand, datorita relatiei care se dezvolta intre dansatori, intre coregrafi si dansatorii amatori, intre trecatori si dansatori. Complicitatea, solidaritatea, impartasirea bucuriei, emotiilor, ajutorul reciproc, increderea, elementul surpriza (trecerea pe nesimtite de la simplu civil la dansator) – sunt elemente indispensabile oricarei activitati de lucru in echipa, chit ca faci un proiect pentru serviciu sau organizezi o petrecere cu prietenii. Nu este usor sa faci parte dintr-un grup de 150 de oameni, si nici atat sa-i conduci; de aceea se recomanda un coordonator cu multa rabdare, respect pentru toti membrii grupului, umor, disciplina si, nu in ultimul rand, care sa creada cu tarie in ceea ce face. Adica o recomand pe Judith
In al treilea rand, si ultimul pentru aceasta seara, castigi respectul fata de tine facand parte dintr-un asemenea proiect, dar si recunoasterea celor de la Rolling Stone a reusitei. Arata bine Bucharest acolo, nu-i asa? Si-alta data, si-alta data, o s-o facem…

MJ Tribute in Bucharest – 8 august

Poze din Herastrau – pana ne-am dat noi seama unde se va dansa, a inceput si s-a si terminat momentul:

La TNB, in schimb, ne-am orientat mai bine si am participat la dans cu succes, in ultima linie. Daca ne cautati (pe mine si pe pastaie, ca al treilea muschetar a filmat momentul, il voi downloada peste vreo saptamana), ne puteti ochi undeva langa niste baieti spectatori cocotzatzi:

Atmosfera “incendiara” in randul celor care au dansat, numai energie pozitiva si chef de dans si de cantat; spectatorii – tipic romanilor, gura-casca, lipiti cu ochii de ecranele telefoanelor mobile, drept urmare deja impanzesc youtube-ul cu filmarile de la eveniment. Chiar si cand am inceput sa dansam freestyle, pe Black or White, tot impietriti erau cei de pe margine, de aveai impresia ca nimic nu i-ar putea trezi din amorteala lor vesnica. Cu toate astea, excelenta doza de petrecere in aer liber!
MJ – this was for you!

Let’s see your moves! Michael Jackson Tribute in Bucharest – Beat it

Cand ma uit la filmarile dansurilor “spontane” in piete publice sau in statii de metrou, cel mai mult imi place cum sunt amestecati dansatorii in public si cum pornesc treptat, ca o armata care se vede din ce in ce mai numeroasa la orizont. Nu stii daca cel de langa tine va incepe sau nu sa danseze pana nu se incheie momentul coregrafic. Nu stiu daca se va pastra iluzia de spontaneitate in acest omagiu adus lui MJ in Herastrau si in fata TNB, dar stiu ca-mi va creste inima de bucurie vazand o mare de romani care danseaza la unison dupa coregrafia lui MJ. Si cine stie, daca-mi ies miscarile picioarelor, ale naibii lemne, poate ma voi alatura si eu dansatorilor

Coregrafia: uitati-va la videoclipul Beat it sau aici:

Pentru informatii referitoare la repetitiile de maine, vineri, 7 august, si la detaliile organizatorice, vizitati site-ul evenimentului:

Evenimentul de sâmbăta, 8 august, se va desfasura in doua locuri: parcul Herăstrău (Intrarea Charles de Gaulle) între 18.00 – 18.30 şi scuarul din faţa TNB-ului, între orele 19.30 – 20.00.

Holding hands: Michael Jackson tribute in Bucharest

After watching the DVD of Michael Jackson’s live performance in Bucharest, Romania, part of the Dangerous Tour, in 1992, you wonder where did all the euphoric people in the audience go: did they continue listening to MJ, did they believe in his values and dreams of healing the world, did they listen carefully to his message regarding the parent-child relationship, did they stop listening to and trusting his music after the accusations of child molestation? How much were the Romanians influenced by the person and personality of Michael Jackson? If you look at the people’s faces in the crowd at the concert in 1992, it is amazing to catch a glimpse of their pure reactions; sighs, screams that unleashed the tension and fullness of life, big, hopeful teary eyes, large smiles and attempts at connecting with the living dream performing on stage. Their faces were priceless. But where are they now? Do they still remember the energy and the determination to change their and Romania’s ways? And this goes for any men and women, belonging to any nation. If all the fans of MJ, who admire the messages and the principles in his songs, spread the love for mankind, the awareness of huge issues such as the parent-child bonding, the refusal of tabloids and bad journalism, based on immorality, hypocrisy and low culture, the demand for professionalism, and many more, we would surely live in a healthier environment.
I am particularly proud of the following tribute made by a handful of Romanians outside the Lia Manoliu stadium where the 1992 concert took place; they expressed the essential of what MJ’s music is all about. Their holding hands gave me incredible goose bumps, as it also reminded me of MJ holding hands with children, during the same song, around the immense globe on stage:

Michael Jackson – Remember the time and Heal the world

Cand eram mica, nu aveam voie sa umblu la casetofon. Aveam caseta mea cu albumul “Dangerous” pe care o tineam pe masa, dandu-i tarcoale, pana cand se intorcea unul dintre parinti de la serviciu. Citeam versurile si incercam sa le inteleg, sa trasez corespondentele intre sunete si cuvintele tiparite; eram fascinata, aproape hipnotizata de ochii lui de pe coperta si de melodii. Cand ajungeam la “Will you be there” incepeam sa plang. Intotdeauna. Era momentul de eliberare, de maxima sensibilitate a unui copil de 5 ani care invata sa citeasca, sa asculte, sa cante, sa simta. La primul concert nu am ajuns, din cauza varstei, la al doilea am ajuns doar pe acoperisul unui bloc de 10 etaje de langa stadionul national, din lipsa banilor. Dar nu ma deranja, pentru ca aveam caseta acasa, pe masa.
Dupa cativa ani, vreo 10, dupa revolutii muzicale si inceputul unor revolte sociale, stateam pe scari la TNB si discutam despre probleme existentiale cu noi cunostinte din liceu. Ajunsi la capitolul muzica, fiecare scotea nume sonore, cu greutate: de’ale rock-ului, folk-ului, jazz-ului, chiar si clasica. Nu stiam exact daca sa spunem sau nu de el, parca nu se mai incadra in noul statut, in atitudinea specifica liceului. Si totusi cineva a spus: sincer, eu cam ascult si Michael Jackson. Toti am rasuflat usurati si am simtit, in acel moment, ca este un detaliu care ne va lega ca pe niste sectanti, ca ne uneste sub magia cantecelor lui, ca ne-am gasit. Ulterior am devenit prieteni. Suntem si acum. Pe atunci nu stiam noi prea bine ca, de fapt, toti erau ca noi. Le tresarea inima cand auzeau intamplator “Heal the World” si cu greu se abtineau sa nu faca niste miscari sacadate pe “Billie Jean” in vazul lumii.
Caseta mea sta cuminte la loc de cinste, asteapta un nou copil care sa se bucure de ea si de educatia pe care i-o poate oferi. Restul nu mai conteaza.