Am senzatia ca in tara asta scopul datator de bucurii complete si cresteri considerabile de valoare de sine este acela de a fraieri. Pe oricine, oricum, orice ar presupune sa fie sacrificat, cum ar fi, stiu eu, respectul celor din jur. Esti descurcaret, calitativ mai bun decat cel de langa tine, chiar cu o doza de sarm si o alura atractiva daca stii sa fraieresti. Poti ajunge departe daca iti perfectionezi tacticile smecheresti, lucru posibil, desigur, atunci cand te lupti deja cu mai marii trisori. Pentru ca restul se incadreaza in categoria “fraieri” si nu reprezinta un pericol pentru traiectoria ta catre avutie, faima, prestigiu, si stiu eu ce alte notiuni care ne indobitocesc in societatea actuala.
Ieri am luat parte la o astfel de situatie, in care m-am pus in locul fraierului fraierit. Asteptam la coada sa-mi iau ceva de mancare si in spatele meu un cuplu. Stau vreo 3 minute pana sa-mi vina randul, cand ce sa vezi, tipa din spate, dichisita si foarte hotarata face comanda in locul meu. In timp ce prietenul o dojenea pentru gest, iar ea se intorcea la el hlizindu-se, eu ma uitam fix la ea cu mare scarba, dar si cu o doza de amuzament, gandindu-ma daca sa-i dau vreo replica sau sa o las in plata ei. Pe moment am ales cea de-a doua varianta, pe motiv ca nu am cum sa schimb eu acum un om, o educatie, o obisnuinta. Caci era clara mandria ei si evident faptul ca experienta ei in faze similare nu era de colo. Acum imi pare rau ca nu am spus nimic, pentru ca uite, astazi, sunt inca enervata. Ca principiu, ca mentalitate, ca mod de viata, e hidos. Si vad asta peste tot – in fotbal (ca de-aia nu meritau ai nostri sa mearga mai departe, adepti ai cioacelor), in jocuri de carti, in trafic (ca daca nu-i tai unuia calea nu ti-e ziua completa), la examene (ca ti se intampla odata, ok. dar cand asta e metoda ta principala care te trece prin facultate…), etc. Ca sa nu intru in domeniul PR si publicitate, in aparitia unor produse care sa raspunda unor false nevoi, in tzepe precum tigarile, date catorva milioane de oameni, inclusiv mie.
Dar noi, romanii, nici macar nu urmarim asa castiguri si asa mize. Noua ne place sentimentul de a fi cei care fraieresc. Este?
