Gratie unor surse “fara urma”, am aflat de cele doua cantari ale Adei Milea pe care avea sa le tina azi la gradina de la Green Hours, la orele 16, respectiv 19. Nu am mai vazut Apolodorul live, iar pentru cea din urma cantare era promis si un bonus din Absurdistan, asa ca am pus respectuos deoparte foile si am plecat, ca doar mi-era dor (ciudat sentiment, cel de dor, ca te incearca si cand stii ca vezi ceva pentru prima oara, deci practic n-are de ce sa-ti fie dor, ca nu l-ai mai vazut).
Ajunsa cu pinguina sefa la destinatie, platim beletul de 12 lei (in paranteza asta trebuia sa scriu cat a tinut concertul, dar marturisesc ca am pierdut notiunea timpului) si ne gasim un loc adapostit de unde sa putem soarbe povestea lui Apolodor. In fata scenei – un decor cum nu cred ca am mai vazut de la serbarile scolare. Primul rand de spectatori era ocupat de copii. Care mai de care mai zambaret, mai comunicativ; parea o gashca de prichindei care a fost chemata la povestea dinainte de culcare. In rest, oameni de toate varstele, catelul faimos din Green care isi baga nasul prin paharele clientilor (i-am uitat numele…ce ma fac cu memoria asta?), o Ada Milea in tricou verde, mishunand, si o Dorina Chiriac fumatoare.
Dupa ce o ia Apolodor din loc, incepe ploaia. Improvizatii haioase, dar ce a dat savoare intregii povestiri a fost gruparea copiilor si solistilor sub aceeasi umbrela, cu Dorina si Ada imprumutand jachetele lor copilasilor ca sa-i fereasca de frig. Un dialog constant (fara cuvinte neaparat) intre Ada, Dorina, Radu Bânzaru si copii, spre deliciul celorlalti ascultatori. Cowboy-ul a fost favoritul grupei mici, care a fost recompensata cu un bis de zile mari din partea lui Radu, imitand lupte intregi din epoci diferite 
) A, am uitat sa mentionez de aparitia intunecata dar, bineinteles, fermecatoaare a lui Caisa Jr. 
Trece Ada Milea, dupa o pauza de un suc, la cantece mai “serioase”, insa copiii raman pe pozitii. O da cu subtilitati de genul “Obosiita, lumea merge la CULCARE!!!”, se bucura din suflet ca are ocazia sa cante colindele horror cu un cor de copii (spectatorii erau pe jos de ras, evident), afla ca Ceausescu este chiar unul dintre copii (daca avea impresia ca ei se vor speria de ea, eu cred ca a fost cam invers…), si canta, cu chiu, cu vai, dupa ce are diverse tentative esuate, indulcite, heavy-metal-ul Sa injectam slanina in gaina. Efectul a fost neasteptat si original pentru toata lumea: dupa fiecare duritate guturala a piesei, se auzeau rasetele sincere si nevinovate ale copiilor. Un contrast genial, ce a dat o alta nuanta intregului concert.
Abia astept data viitoare, sa vad si fara copii. Cred ca fiecare cantare a ei e un spectacol reinventat, autentic. Este printre putinii artisti care mai refuza sa reproduca, sa-si imite propriile creatii.
(photo by Razvan Leucea)
