Michael Jackson Flashmob: Bucharest. August 29, 2009

Rehearsals:

The actual performances:

Aceasta mobilizare demonstreaza nu numai respectul si admiratia celor implicati fata de mostenirea artistica lasata de Michael Jackson; nu este doar un alt omagiu printre sutele, miile facute in toata lumea. Este replica data celor care au de oferit numai scepticism si critici la adresa initiativelor si posibilitatilor in Romania. “Cum sa faci asta in Romania?”, “n-ai cu cine, dom’le”, “degeaba incerci, nu schimbi nimic”. Cu o astfel de mentalitate si lipsa de incredere nu schimbi nimic, intr-adevar! Dar uite ca in doar cateva ore adunate s-a conturat in Bucuresti un proiect de suflet, ridicat prin profesionalism, seriozitate, entuziasm, energie, dedicare, spirit de echipa si mult bun simt care ne-a facut cel putin pe noi, participantii, sa invatam ce inseamna sa te implici trup si suflet: castigul este colosal. In primul rand, datorita dansului in sine, antrenament fizic care-ti solicita tot corpul de iti simti muschii incinsi ca niste carbuni, unul cate unul, si care ajunge sa iasa armonios din tine, in ritmul muzicii. Melodia capata noi dimensiuni datorita miscarilor asociate cu fiecare bataie si, mai apoi, datorita spatiilor neconventionale in care este ascultata: in Gara de Nord, in Mall Plaza si pe Magheru. In al doilea rand, datorita relatiei care se dezvolta intre dansatori, intre coregrafi si dansatorii amatori, intre trecatori si dansatori. Complicitatea, solidaritatea, impartasirea bucuriei, emotiilor, ajutorul reciproc, increderea, elementul surpriza (trecerea pe nesimtite de la simplu civil la dansator) – sunt elemente indispensabile oricarei activitati de lucru in echipa, chit ca faci un proiect pentru serviciu sau organizezi o petrecere cu prietenii. Nu este usor sa faci parte dintr-un grup de 150 de oameni, si nici atat sa-i conduci; de aceea se recomanda un coordonator cu multa rabdare, respect pentru toti membrii grupului, umor, disciplina si, nu in ultimul rand, care sa creada cu tarie in ceea ce face. Adica o recomand pe Judith
In al treilea rand, si ultimul pentru aceasta seara, castigi respectul fata de tine facand parte dintr-un asemenea proiect, dar si recunoasterea celor de la Rolling Stone a reusitei. Arata bine Bucharest acolo, nu-i asa? Si-alta data, si-alta data, o s-o facem…

Ils – utopistii

Ilotopie si-a facut din nou treaba pentru care a fost chemata. Dezordine artistica s-a produs, oamenii au fost scosi din schema lor zilnica, ursuza si plictisitoare, si au fost pusi in fata faptului implinit: usile autobuzului se inchid si calatorii pornesc intr-o cursa mult mai interesanta si mai captivanta decat s-ar fi asteptat vreodata. Initial se temeau sa intre intr-un autobuz cu pamant pe podea, copaci in loc de bare si frunze atarnand, dar au facut-o si pe-asta si curajosii nu au iesit dezamagiti. Cu ochii mari, zambitori, cu o retinere initiala privind apropierea de actorii romani si francezi, care se transforma, pe parcursul calatoriei, intr-un drag reciproc, cu replici de tipul “cand aud pianul imi vine sa plang de bucurie”, “chiar azi trebuia sa plec la padure, dar a intervenit ceva, si uite ca a venit padurea la mine”, “azi-noapte am visat urat, va multumesc ca mi-ati transformat realitatea intr-un vis frumos” si multe altele. Viata oamenilor obisnuiti este atat de lipsita de farmec, de povesti frumoase, de speranta, incat nici nu stii cum vor reactiona cand vor intra aceste mostre de “high-life” in viata lor. Un proiect cu mare incarcatura emotionala, atat pentru pasageri, cat si pentru actori si organizatori. O experienta pe care am interiorizat-o destul de mult.

More photos here.