Aren’t we all poets… (in RO)

M-am trezit astăzi pusă in faţa următorului citat, temă la literatura română pentru un elev de clasa a 10-a: “Am învăţat că, indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru suferinţa ta.”(Octavian Paler)

Din memoria-mi credincioasă, de data aceasta, am legat fragmentul de poezia mult prea răspândită după moartea scriitoului – “Avem timp”. Şi m-am dus la volumul primit de ziua mea, “Scrisori imaginare”, publicat la editura Historia, in 2007, merg la pagina 269 şi caut “învăţătura” pe care urma sa o comentez. Mare mi-a fost mirarea când am văzut că versurile respective nu se gaseau in poezie, în opera lui Paler, ci făceau parte din acea varianta care se gaseşte pretutindeni pe internet, adăugita nu de scriitor, ci de alte minţi înţelepte care au considerat că poezia ar fi incompletă fără manifestările conştiinţei lor. Poezia publicată are 21 de randuri, în timp ce “varianta completa” de pe www.cafeneaua.com are cam 105 randuri… şi titlul este “Avem timp” DE Octavian Paler. Cam 20% din poezie aparţine scriitorului, restul… creaţie populară.

Aviz celor care au încredere în ediţii de pe net (odc sau bloguri, forumuri etc). Riscaţi să comentaţi vorbele vecinului de la 5 pe care îl vedeţi seara scuipând o sămânţă în faţa blocului.